Mimetismul turistic

Nu prea am fost turist in ultimii ani. Pe cat de trist pe atat de paradoxal... Cred ca si in domeniul asta se aplica regula frizerului prost tuns si asta pentru ca, lucrand in turism, concediul iti este conditionat de sezon, de care tu nu poti niciodata profita pentru a face posibile calatoriile clientilor tai. Vara este intotdeauna exclusa din calcul: nu poti pleca in vacanta tocmai vara, cand pleaca toti turistii si au nevoie de asistenta ta. De la Ibiza si Magaluf la Cancun si Playa del Carmen, trecand prin Lagos si Cascais, toata Costa Brava si Costa del Sol, Madeira, Sharm-el-Sheik si Hurgada sau resorturile luxoase de pe litoralul marocan, vrand-nevrand trebuie sa le inveti si sa le stii pe toate ca si cum ai fi fost acolo. In plus vara se fac banii! Si toamna! In niciun caz nu poti pleca: la inceputul toamnei sunt "turistii intarziati", cei ce au asteptat ieftinirea serviciilor pentru a se bucura de o vacanta linistita, si nu stiu cum se face ca acesti turisti incep sa fie din ce in ce mai numerosi. In plus, e momentul pentru turismul cultural: in Paris nu poti sa arunci un ac, Praga, Viena, Londra, eterna Barcelona, Madrid, Lisabona gem si ele de turisti. Apoi toamna au loc de obicei o multime de evenimente, conferinte, intalniri si mai stiu eu ce in cele mai indepartate colturi ale lumii (sa imi amintesc doar de congresul de cardiologie din Buenos Aires sau Salonul de Orologeriei de lux de la Geneva), astfel incat nu te poti bucura de un moment de respiro. Daca mai pica si un Grand Prix gen cel de la Valencia, te-ai scos, trebuie sa inveti si oraselele situate de 70 de km distanta. Spre sfarsitul toamnei, clientii grijulii incep cautarile pentru perioada de iarna, fie ca-i vorba de Craciun sau Revelion, fie de ski, iar cererile nu vor scadea pana in ultima zi. Primul pe lista este New Yorkul, sa vada turistul bila in noaptea de Revelion, apoi toate capitalele, apoi destinatiile clasice de munte si mare. Trebuie sa stii cat e stratul de zapada la Sierra Nevada in Spania si Chamonix-Mont-Blanc si cat costa telescaunul in Soldeu, Encamp, Arinsal, Canillo. Primavara nici sa nu-ti treaca prin cap, daca GSM-ul din Barcelona, carnavalul de la Rio, Nisa, Venezia, saptamana modei din Paris, Milano, Londra sau Madrid sau Festivalul de Film de la Cannes iti spun ceva. Dar tu nu te poti opri la o informatie asa generala: tu trebuie sa stii si in pasi distanta de la hotel pana la centrul de expozitii din orasul respectiv. Pana atunci insa, mai trece peste tine si un Valentine's Day, cand turistul cauta o atmostfera romantica iar Parisul, Bruges-ul sau Venezia devin neincapatoare. Apoi vin Pastele la ei, cand trebuie sa te dai peste cap si sa faci 3 tumbe daca vrei sa mai gasesti o camera de hotel in Roma, Paris, Nisa, Madrid, Barcelona, Cordoba, Praga, la munte, la mare, oriunde! Odata trecute Pastele, vine Feria de Abril in Spania, astfel incat din nou toata lumea se duce buluc in orasele istorice, gen Sevilla. sau Toledo. Nu ti-a ajuns asta, tot spaniolii iti mai servesc si un Punta de Mayo, asta in timp ce toti ceilalti locuitori ai planetei profita de un 1 Mai la munte la mare sau preferabil la Paris, unde cand deschizi pagina de hoteluri nu mai gasesti nici macar 1 hotel din cele 2000 contractate. Si apoi vine iunie si o iei de la capat, cu sute si mii de destinatii din lumea intreaga, in fiecare zi invatand una noua, caci turistul strain este inventiv!

Ma gandesc insa la turistul roman sau mai degraba la limitarea lui cand o lume intreaga i se deschide in fata iar el alege sa-si petreaca cele 7-10 zile de concediu pe care le are intr-un an in tari precum Bulgaria, Grecia sau Turcia. Citeam deunazi un extras dintr-un interviu al doamnei Lacramioara Ionescu, directorul unei agentii turoperatoare, aducand in discutie cu un aer critic, de unde si o anumita superioritate in tonul domniei sale, un anume mimetism turistic intalnit la romani. E drept, acest mimetism turistic exista si provine in mare parte din lipsa de cultura si de informatie profesionista in domeniul turistic. Este cat se poate de adevarat ca "romanii isi fac concediile in functie de recomandarile colegilor de birou" sau a vecinilor de bloc si nu se obosesc nici macar sa caute singuri o destinatie turistica. Pe de alta parte insa, vina pentru acest mimetism deplans si criticat de "profesionistii" in turism nu apartine ea cumva tocmai acestor "profesionisti"? Nu ei sunt cei ce stabilesc tendintele si nivelul pietei in turism? Deschideti la intamplare 5 site-uri de agentii de turism si analizati ofertele de prima pagina iar acestea vor fi invariabil: Albena, Thassos, Corfu, Creta, Halkidiki, Antalya si mai nou Thailanda. Nu sunt acestea destinatiile promovate de agentiile de turism romanesti? Si in acest caz, nu agentiile sunt cele ce beneficiaza de acest mimetism turistic?

Cred ca regula este simpla: la inceput, agentiile romanesti au obtinut cateva pachete pentru aceste destinatii, destul de ieftine in principiu, la care se putea adauga un comision generos fara ca pe romanul, dornic de a calatori in afara tarii si satul de mizeria de pe litoralul romanesc, sa-l usture prea tare la buzunar. Dublat si de faptul ca serviciile turistice in aceste tari erau si sunt net superioare celor din Romania, afacerea a mers ca pe roate si vestea s-a dus, in beneficiul agentiilor de turism care, vazand cum vin banii, au incheiat contracte din ce in ce mai avantajoase cu operatorii din aceste zone. Avand acest atu, nimic nu i-a mai impiedicat pe turoperatorii romani sa promoveze pana la refuz aceste oferte. Si cum turismul a devenit o afacere intotdeauna profitabila si pe la noi, au aparut alte si alte agentii care au aplicat aceeasi metoda, generalizand pur si simplu pachetele pentru Grecia, Turcia si Bulgaria, cu toate ca piata era suprasaturata, astfel incat cum te duci, cum te intorci, asta este tot ce vezi. Si atunci, devine oarecum normal ca orice turist, cu gandul la poza frumos lucrata de pe pliant si cu mana la buzunar, lovindu-se de fatada publicitatii si avand si in mentalul colectiv ideea ca toata lumea merge acolo si nimeni nu s-a plans, sa isi indrepte atentia si banii tocmai catre aceste destinatii. Pe de alta parte, nici agentiile de turism, care de ce sa nu recunoastem, fac bani bunicei din vanzarea acestor pachete, nu fac prea mare uz de imaginatie pentru a contrabalansa afluxul de turisti din aceste zone si nici nu mai taie putin din comisioanele proprii pentru a putea promova si alte destinatii. Atata timp cat in mentalitatea turistului exista ideea preconceputa si indusa de agentiile romanesti cum ca o vacanta intr-o zona mai vest-europeana sau mai exotica este considerabil mai scumpa (nimic mai fals!), este si normal ca omul sa se orienteze catre o vacanta moderata, mai pe la greci, mai pe la turci, ca vorba aceea, "aia nu-i tot mare?".

Si atunci, de unde atata nemultumire in tonul agentiilor de turism? Sa fie oare o lamentare la grija continua si eforturile sustinute ale agentiilor de turism de a diversifica vacantele romanilor? Sau poate nemultumirea lor se traduce mai simplu: prin faptul ca s-au plictisit de castigurile "modeste" aduse de aceste vacante si se pregatesc sa promoveze vacante mult mai "exotice" la tarife mai putin modeste, dar asta bineinteles, de dragul turistului si nu de cel al propriului buzunar. Oricum ar fi, solutiile gasite de agentiile de turism, fie ca-i vorba de Thailanda sau Egipt, sunt pe cat de scumpe pe atat de proaste. Se cauta deci originalitate! Gasitorului recompensa si un comision gras! Pana atunci insa, mai usor cu critica turistilor in ziare pe vreme de criza si, daca se poate, dar numai daca se poate, mai mult cu calitatea serviciilor pe care nu vad s-o dezbateti atat de transant pe niecaieri!

* Cateva imagini din Bruges (Belgia), o destinatie pentru orice sezon, doar pentru "rafinati", oras votat in 2008 ca "a top World destination" si locul 7 in clasamentul TripAdvisor pentru destinatii europene, pe care nu am intalnit-o pe la agentiile romanesti.