CFR - siguranta, confort, calitate lipsa

V-ati gandit vreodata cum sa va distrugeti un week-end, facandu-va o mie de draci si sa dati si bani pentru asta? Ei bine, pentru cei ce duc lipsa de idei in acest sens, am eu o solutie: bazati-va pe CFR atunci cand planificati un sfarsit de saptamana departe de mizeria Bucurestiului.

Daca imi amintesc eu bine, prin 2007 ANAT, prin persoana domnului Anastasiu, si CFR Calatori se burzuluiau unii la altii pe teme de monopol si discriminare, in sensul ca CFR nu permitea achizitionarea biletelor de tren prin intermediul agentiilor de turism sau includerea lor in pachetele turistice, in timp ce agentiile isi doreau foarte mult acest lucru (nu voi intelege niciodata de ce) si considerau ca pierd banii din cauza refuzului Cailor Ferate Romane de a colabora, asa cum, ce-i drept, se intampla in statele UE. Suparare mare la ANAT, mai ales ca agentiile SNCFR comercializau bilete de avion si autocar, facand concurenta agentiilor! Pe la sfarsitul lui 2008, odata cu schimbarea la fata, CFR-ul se hotari totusi sa se apropie putin de turismul romanesc si introduse un sistem de rezervari online prin care agentiile de turism puteau achizitiona bilete de tren in limita a 25% din locurile disponibile. O victorie importanta a ANAT, daca avem in vedere felul cum functioneaza acest tip de colaborare in Italia, Franta sau Spania spre exemplu, unde in 3 ore parcurgi in conditii de confort si siguranta distanta de aproximativ 700 km intre Madrid si Barcelona (renfe.es) sau in 5 ore cei aproximativ 950 km intre Paris si Nisa (sncf.fr), adicatelea cum te uiti tu asa la harta Frantei, aproape dintr-un capat in celalalt, cu trenuri ce pleaca cel putin din ora in ora. In Romania insa, CFR-ul, in ciuda sloganului bine ales, pentru ca se pare ca la scornit imnuri si sloganuri pe bani publici ne pricepem ceva mai mult decat la a le si concretiza, nu va putea fi niciodata un mijloc de transport recomandabil in scopuri turistice iar cine il va alege, fie chiar si pentru un week-end, nu numai ca nu va "descoperi din nou placerea de a calatori" dar va blestema clipa cand i-a venit ideea.

Avand inca proaspata in minte experienta placuta cu Renfe si TrenItalia (desi aici am inca mici retineri, dat fiind faptul ca inca mai tin prin sertar bonul cu cei 8 euro ce ar fi trebuit sa-mi fie rambursati de catre automatul de bilete) si probabil intr-un moment de trista naivitate, m-am lasat pentru o clipa prada propagandei CFR si am gasit trenul ca cel mai potrivit mijloc de transport pentru a petrece un frumos week-end la Budapesta. Si, ca un fost agent de turism ce nu se dezminte, am ales cu grija datele (last minute, bineinteles, ca toti clientii pe care nu i-am inteles atatia ani), am rezervat un hotelas de 3 stelute intr-o zona comoda pentru a vizita obiectivele turistice, asta dupa indelungi dezbateri pe tema mochetei, stilului de mobilier, distantei pana la gara samd, am planificat in detaliu traseul zilnic, cu Palatul Parlamentului, Bazilica Sfantului Stefan, podul Szechenyi-Lanchid, funicularul pana la castel si apoi catacombele, Muzeul de Istorie, Muzeul Muzicii, Muzeul de Istorie Militara, Bastionul Pescarilor si Biserica Matthias, Casa Terorii, si bulevardul Andrassy, Piata Eroilor, Galeria de Arta Moderna, gradina zoo, baile Szechenyi si Castelul Huniazilor si, desi nici experientele anterioare (dintre care cea mai recenta a fost 7 ore pentru 294km pe traseul Bucuresti-Sighisoara), nici confortul, nici pretul biletului si, in principiu mai nimic in afara de cele 3 cuvinte (cuvinte si atat!) - siguranta, confort, calitate - din materialul de promovare nu il recomanda, am hotarat sa mergem cu trenul. Ba mai mult, ca un turist constiincios, m-am deplasat chiar pana la gara sa ma asigur ca am toate detaliile necesare si ca nu exista probleme. Si nu existau! Plecarea din Bucuresti la 5.50, sosire in gara Keleti la 18.47, pretul biletului acelasi de pe net. Asa ca m-am dus linistita acasa, fericita ca am reusit sa fac o economie substantiala (56 euro/persoana hotelul pentru 2 nopti plus 75 euro transportul, venea cam 131 euro in conditiile in care orice oferta city break pe la agentiile romanesti pornea de la 200 de euro, pret care niciodata nu-i disponibil, si fara taxe incluse), asteptand cu nerabdare ziua plecarii si documentandu-ma la greu pentru a nu rata niciuna dintre atractiile Budapestei.

Si sa ma fi tot bucurat asa pana in ziua dinaintea plecarii cand am considerat ca ar cam fi timpul sa iau biletele. Am mers deci la gara si m-am asezat nerabdatoare la coada la casa de bilete pentru trenuri internationale (se pare ca mai exista si alti destepti ca mine!). Numai ca socoteala de acasa nu prea se potrivi cu cea din gara pentru ca, taman cand imi planificam eu mai abitir calatoria, vecinii unguri erau ocupati sa planifice o greva si nu una d-asta autohtona de "oprim trenurile o jumatate de ora" ci una de cel putin o zi cu incepere de la ora 00.00, ceea ce insemna ca toate trenurile internationale se opreau la granita si nu mai operau pe teritoriul unguresc. Si daca tot se opreau la granita, CFR-ul nostru considerase de cuviinta sa le anuleze de tot si sa-i mai dea dracu' pe calatorii care mergeau pana la Brasov, Alba-Iulia, Deva sau Arad, care se pare ca ii cam incurcau, sau pe cei care isi cumparasera deja biletele. Este inutil de mentionat ca, in ciuda insistentelor care au mers pana la a vedea instiintarea venita de la MAV, a fost imposibil de gasit o solutie cu cei de la CFR, care nu stiau altceva decat "mergeti cu alt tren pana la granita si de acolo va descurcati", de parca de la granita incolo era tarlaua lu' tata.

Vazand incompetenta cheferistilor si plini de nervi, am cautat mijloace alternative, gandindu-ma la banii dati pentru hotel si care, in conditii de no-show urmau a fi pierduti, lundu-mi deja gandul de la un week-end reusit. Primul si cel mai la indemana a fost autocarul, astfel incat am dat o fuga pana la Eurolines-ul domnului Anastasiu (vi-l amintiti pe domnul Anastasiu, cel cu suntem pe drumul cel bun, turismul se misca?) unde, dupa o asteptare de 20 minute, cu toate ca in fata era o singura persoana, am aflat ca turismul se misca dar nu zilnic si, pe principiul "in acest birou se fumeaza o zi da una nu. Azi nu", ca ultimul autocar plecase deja si nu exista autocare spre Budapesta a doua zi, Atlassib-ul, aceasta "poarta deschisa catre Europa", era de fapt cam intredeschisa si nici macar nu avea curse catre Budapesta iar alte companii cu plecare din Bucuresti nu stiam. Asa ca ne-am intors cu buza umflata acasa, hotarati sa gasim singuri o solutie. Primul gand a fost sa incercam cu avionul numai ca, nu stiu cum s-a facut si cum s-au aliniat stelele, ca pentru datele alea Malev-ul, singura cursa directa pentru a doua zi, avea tarife incepand de pe la 500 € de persoana, bani cu care ajungeam in Maroc, Tunisia, Portugalia si cred ca si in Thailanda in perioada low-season, iar WizzAir-ul nu avea curse si chiar daca ar fi avut, era imposibil de ajuns la Targu Mures in timp util. Am taiat deci de pe lista aceasta posibilitate si am cautat autocare cu plecare din orasele apropiate de granita. Si am gasit: din Oradea, din Cluj, ba chiar si din Baia Mare numai ca, fara exceptie, ultima cursa catre Budapesta pleca din respectivul oras la ora 15.00 si, nu stiu daca va vine sa credeti, in "the land of choice", atat de promovat si parapromovat, ocupat cu revigorarea turismului si scuturarea lui de tarana, cu implicari la nivel inalt, cu incruntari si vorbe mari, cu propaganda scumpa si fotografii frumoase, nu exista nicio posibilitate de a ajunge din Bucuresti in vreunul dintre aceste orase inainte de 15.15, nici daca impingi trenul sau dai din pedale la drezina. Si asta in timp ce trenurile frantuzesti depasesc recordul de viteza, ajungand la 574,8 km/h in 2007.

Acum trecut-a timpul... Week-endul meu, planuit in detaliu si mult asteptat, s-a dus dracului... S-au dus si banii, recuperati pana la urma, prin bunavointa hotelierului si a supplierului implicat, si folositi pentru o noua deplasare, de data asta cu avionul. A mai ramas doar gustul amar lasat de naruirea planurilor si de neputinta de a ajunge nu pe Luna sau pe Marte ci "acoalea" la vecinii unguri sau macar la Cluj, Oradea sau Arad si asta cat sunt inca tanara, si intrebarea la care nu reusesc sa-mi raspund: la ce le-o trebui agentiilor de turism, preocupate banuiesc si de confortul clientilor, nu numai de buzunarul lor, colaborare cu CFR Calatori? In conditiile in care ofera un serviciu costisitor in mod absolut nejustificat, conditii de calatorie deplorabile (daca e sa ma gandesc doar scaunele extrem de incomode, in special la trenurile asa-zis moderne unde trebuie sa-ti "impletesti" picioarele cu cele ale persoanei de vizavi, la lipsa apei la toaleta si uneori a luminii in compartiment, la lipsa aerului conditionat sau a unui sistem de ventilatie, vital atunci cand in compartiment se mai gasesc, pe langa doi muncitori asudati mancand salam, si 2 galeti de branza), securitate ioc, de multe ori trenurile si garile fiind pline de indivizi dubiosi sau cu punga la gura, de cersetori si pretinsi vanzatori ambulanti ce intra peste tine in compartiment cu toata impotrivirea ta, ca sa nu mai vorbim de frecventa redusa a trenurilor, lipsa de punctualitate sau durata mult prea mare a calatoriei, CFR-ul constituie cumva un partener "de incredere" in afaceri? Sau poate agentiile de turism, moarte de foame, isi doresc comisioane si la biletele de tren, ca si cum nu ar avea destule din vanzarea celorlalte servicii? In orice caz, ideea preluarii modelului de colaborare Caile Ferate - Ministerul Turismului pentru a satisface nevoia de produs turistic forfetar cu care a fost indoctrinat turistul roman e pe cat de proasta pe atat de naiva, dovedind inca o data, daca mai era nevoie, lipsa crasa de interes a turoperatorilor romani fata de siguranta clientilor si confortul lor, si cu siguranta mult prea precoce, CFR-ul reusind sa dea un nou inteles peiorativ expresiei deja generalizate in afara: coming to Romania is like stepping back in time.